"Credem
ca este timpul ca padurea -maretul altar din natura- in care Eminescu isi cauta
izvorul inspiratiei, sa revina in constiinta nationala pe locul pe care-l merita”.(C.
Vlad, C. Ene)
Scurt
istoric
Istoria padurii se ingemaneaza cu istoria
omenirii.
"Arborii si padurile sunt cel mai inalt dar,
prin care natura i-a imparatasit omului harul sau”.De aceea din vremuri
stravechi, pana in zorii istoriei si de atunci pana azi, existenta omului s-a
impletit cu existenta padurii pentru ca fara padure omul nu poate exista.
Initial padurile au fost considerate "ca
daruri ale naturii la fel ca si aerul si apa” de ele putandu-se dispune in
voie. A urmat o perioada in care s-a restrans folosinta padurilor in folosul
stapanului feudal. Apoi, odata cu dezvoltarea
polulatiei si a economiei –ce au avut un puternic impact negativ asupra
padurilor- s-a descoperit rolul major al acestora pentru insasi viata Terrei si
s-a trecut la un regim de protectie a padurilor de interes general: regimul
silvic. Aplicarea si asigurarea lui asigura dezvoltarea durabila si permanenta padurilor.
Introducere
Articolul 9 din Codul Silvic stipuleaza ca
fondul forestier este supus regimului silvic, indiferent de natura
proprietatii. Obiect al regimului forestier, definit ca fiind totalitatea
padurilor si a altor categorii de terenuri cu destinatie forestiera.
Astfel, putem face ca obiect al gestionarii
in regim de silvic:
~terenurile acoperite cu paduri, in sensul
definitiei de la art. 2 Cod Silvic, adica suprafetele cu vegetatie forestiera
cu o intindere de minimum 0,25 ha.
~terenurile care nu sunt acoperite cu
paduri. Intre acestea legea distinge:
a. Terenurile
destinate impaduririi;
b. Terenurile
care servesc nevoilor de cultura, productie ori administratie silvica;
c. Iazurile,
albiile paraielor din fondul forestier.
Distingerea acestor doua categorii prezinta
importanta din punctual de vedere al principalelor restrictii impuse prin regimul
silvic. Astfel pentru terenurile acoperite cu vegetatie forestiera,
restrictiile in exercitarea dreptului de dispozitie –defrisari, incendiere,
exploatare fara regenerare, pasunat- sunt prioritare. Chiar daca nu sunt
acoperite cu arbori, terenurile din cea de a doua categorie impun si ele
respectarea unor restrictii, care sunt de natura de a limita, in special,
schimbarea categoriei de folosinta.
Astfel, un teren fara arbori amenajat in
cursul procesului de exploatare a padurii ca platforma primara, ramane teren
forestier supus regimului silvic, deci i se vor aplica in mod corespunzator
prevederile legii, privind schimbarea categoriei de folosinta si nu va fi
disponibil de a-l transforma in teren construibil sau in teren agricol.
Legislatia de mediu prevede o serie de
masuri menite sa asigure conservarea si dezvoltarea durabila a fondului
forestier, dintre care mentionam: interdictia de a reduce suprafetele fondului
forestier, indiferent de proprietar; cresterea
suprafetei fondului forestier, in acest scop statului fiindu-i recunoscut un
drept de preemtiune in cazul vanzarilor de terenuri forestiere; regenerarea si
igienizareaa padurilor; economisirea masei lemnoase s.a.
Actele normative care stabilesc obligatii
privind protectia fondului forestier, a caror nerespetare atrage sanctiuni
sunt:
-Legea nr. 31/2000 privind stabilirea si
sanctionarea contranventiilor silvice;
-Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind
reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier, aprobata prin
Legea nr 141/1999;
-Ordonanta Guvernului nr. 11/2004 privind
producerea, comercializarea si utilizarea materialelor forestiere de reproducere;
-Hotararea Guvernului nr. 954/2002 privind
aprobarea Regulamentului pentru stabilirea modalitatilor concrete de
gospodarire a padurilor si de repartizare a resurselor materiale si a surselor
financiare cuvenite persoanelor fizice si juridice pentru padurile pe care le
au in proprietate si pe care le administreaza prin structuri silvice de stat,
pe baza contractuala, precum si a obligatiilor acestora;
-Ordonanta de urgent a Guvernului nr.
54/2003 privind interzicerea realizarii de cladiri pe suprafele din fondul
forestier national afectate de incendii aprobata prin Legea nr. 38/2004;
-Legea nr. 570/2003 privind interzicerea
exploatarii de masa lemnoasa din fondul forestier national si din afara
acestuia pentru o perioada de 3 ani, in judetele Braila, Calarasi, Constanta,
Dolj, Galati, Giurgiu, Ialomita, Olt, Tulcea si Teleorman;
-Hotararea Guvernului nr. 427 din 23 martie
2004 pentru aprobarea Normelor privind circulatia materialelor lemnoase si
controlul circulatiei acestora si al instalatiilor de transformat lemn rotund.
RASPUNDEREA
JURIDICA
A.Formele raspunderii juridice in cazul
savarsirii de fapte silvice ilicite aflate sub protectia legislatiei silvice
Apararea proprietatii in general -respectiv
a proprietatii forestiere in special- in cazul de fata se realizeaza,
indiferent de forma proprietatii, prin mijloace de natura diferita. Dintre
acestea exemplificative, amintim mijloacele de drept administrative,
constitutional, penal, de drept al muncii si drept civil.
Legea fundamentala a statului este
Constitutia, si ca atare intregul sistem de drept este- si trebuie sa fie- construit respectand suprematia
Constitutiei- principiile
constitutionale. In ceea ce priveste respectarea dreptului, art. 1 alin.(5)
reliefiaza principiul obligativitatii: " in Romania respectarea Constitutiei a
suprematiei sale si a legilor sale este obligatorie". Nimeni nu are voie a
se sustrage raspunderii juridice, oricare persoana este chemata sa raspunda
pentru faptele savarsite cu vinovatie conform principiilor constitutionale; cel
inscris in art. 16 alin.(1) :”cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor
publice, fara privilegii si fara discriminari”, si respectiv, in art. 16
alin.(2): "nimeni nu este mai presus de lege”.
B. Raspunderea disciplinara si rapunderea
materiala
Dreptul muncii are un rol important in
apararea, si, respectiv asigurarea gospodaririi optime a terenurilor aflate sub
protectia legislatiei silvice. Modul de gospodarire este stabilit prin
amenajamente silvice (art. 16 si art. 66 in aplicarea art.4 din Legea
nr.26/1996).
Terenurile aflate sub protectia legislatiei
silvice- sunt si principal mijloc de productie, dar si obiect al muncii, si in
domeniul silvic exista raporturi juridice de drept al muncii. Persoanele
care-si desfasoara activitatea in domeniul silvic si –in exercitarea
atributiilor specifice- incalca normele juridice ce reglementeza raporturile de
munca savarsesc astfel fapte ilicite. Neindeplinirea obligatiilor de serviciu,
poate atrage dupa caz –in functie de gravitatea si pericolul social al faptei
ilicite savarsite- raspunderea disciplinara, contraventionala, civila,
materiala sau penala a persoanei vinovate, potrivit legii.
Raspunderea
disciplinara- se realizeaza prin aplicarea unor sanctiuni salariatilor care
cu vinovatie si-au incalcat obligatiile pe care si le-au asumat in contractual
de munca. Abaterea disciplinara constituie temeiul juridic al raspunderii
disciplinare. Este important sa subliniem –la fel ca si raspunderea penala-
raspunderea disciplinara este strict personala si nicicum nu poate fi vorba sa
intervina in acest caz raspunderea pentru fapta altuia sau transmiterea asupra
mostenitorilor.
Raspunderea materiala- Intervine doar atunci
cand faptuitorul are calitate de salariat si deci obligatia de a repara, in
limitele prevazute de lege, prejudiciul cauzat, din vina sa si in legatura cu
munca sa.
C. Raspunderea civila
Intervine numai ca urmare a aplicarii legii
civile, potrivit art.14 alin(3); astfel cand fapta ilicita constituie
infractiune sau contraventie silvica, raspunderea civila se stabileste pe baza
art.998, art.999. Raspunderea civila este o raspundere patrimoniala cu caracter
reparator constand in obligatia unei personae fizice sau juridice de a repara
prejudiciul produs printr-o fapta ilicita si culpabila.
Astfel, exemplificative cum am detaliat mai sus, in
cazul neluarii masurilor legale privind recuperarea prejudiciilor constatate in
domeniul silvic –prin decizie de imputare- de catre primar viceprimar, intr-un
astfel de caz va interveni raspunderea civila patrimoniala a acestuia in
temeiul contractului civil de mandate.