Site menu
Section categories
My articles [18]
Tag Board
Statistics

Total online: 1
Guests: 1
Users: 0
Login form
Search
Site friends
  • Create your own site
  • Main » Articles » My articles

    Infractiuni in domeniul silvic
    bogdanchesa.do.am

       "Credem ca este timpul ca padurea -maretul altar din natura- in care Eminescu isi cauta izvorul inspiratiei, sa revina in constiinta nationala pe locul pe care-l merita”.(C. Vlad, C. Ene)

     

       Scurt istoric

       Istoria padurii se ingemaneaza cu istoria omenirii.

       "Arborii si padurile sunt cel mai inalt dar, prin care natura i-a imparatasit omului harul sau”.De aceea din vremuri stravechi, pana in zorii istoriei si de atunci pana azi, existenta omului s-a impletit cu existenta padurii pentru ca fara padure omul nu poate exista.

       Initial padurile au fost considerate "ca daruri ale naturii la fel ca si aerul si apa” de ele putandu-se dispune in voie. A urmat o perioada in care s-a restrans folosinta padurilor in folosul stapanului feudal. Apoi, odata cu dezvoltarea  polulatiei si a economiei –ce au avut un puternic impact negativ asupra padurilor- s-a descoperit rolul major al acestora pentru insasi viata Terrei si s-a trecut la un regim de protectie a padurilor de interes general: regimul silvic. Aplicarea si asigurarea lui asigura dezvoltarea durabila si permanenta padurilor.

     

       Introducere

       Articolul 9 din Codul Silvic stipuleaza ca fondul forestier este supus regimului silvic, indiferent de natura proprietatii. Obiect al regimului forestier, definit ca fiind totalitatea padurilor si a altor categorii de terenuri cu destinatie forestiera.

       Astfel, putem face ca obiect al gestionarii in regim de silvic:

       ~terenurile acoperite cu paduri, in sensul definitiei de la art. 2 Cod Silvic, adica suprafetele cu vegetatie forestiera cu o intindere de minimum 0,25 ha.

       ~terenurile care nu sunt acoperite cu paduri. Intre acestea legea distinge:

    a.       Terenurile destinate impaduririi;

    b.      Terenurile care servesc nevoilor de cultura, productie ori administratie silvica;

    c.       Iazurile, albiile paraielor din fondul forestier.

       Distingerea acestor doua categorii prezinta importanta din punctual de vedere al principalelor restrictii impuse prin regimul silvic. Astfel pentru terenurile acoperite cu vegetatie forestiera, restrictiile in exercitarea dreptului de dispozitie –defrisari, incendiere, exploatare fara regenerare, pasunat- sunt prioritare. Chiar daca nu sunt acoperite cu arbori, terenurile din cea de a doua categorie impun si ele respectarea unor restrictii, care sunt de natura de a limita, in special, schimbarea categoriei de folosinta.

       Astfel, un teren fara arbori amenajat in cursul procesului de exploatare a padurii ca platforma primara, ramane teren forestier supus regimului silvic, deci i se vor aplica in mod corespunzator prevederile legii, privind schimbarea categoriei de folosinta si nu va fi disponibil de a-l transforma in teren construibil sau in teren agricol.

       Legislatia de mediu prevede o serie de masuri menite sa asigure conservarea si dezvoltarea durabila a fondului forestier, dintre care mentionam: interdictia de a reduce suprafetele fondului forestier, indiferent de  proprietar; cresterea suprafetei fondului forestier, in acest scop statului fiindu-i recunoscut un drept de preemtiune in cazul vanzarilor de terenuri forestiere; regenerarea si igienizareaa padurilor; economisirea masei lemnoase s.a.

       Actele normative care stabilesc obligatii privind protectia fondului forestier, a caror nerespetare atrage sanctiuni sunt:

       -Legea nr. 31/2000 privind stabilirea si sanctionarea contranventiilor silvice;

       -Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier, aprobata prin Legea nr 141/1999;

       -Ordonanta Guvernului nr. 11/2004 privind producerea, comercializarea si utilizarea materialelor forestiere de reproducere;

       -Hotararea Guvernului nr. 954/2002 privind aprobarea Regulamentului pentru stabilirea modalitatilor concrete de gospodarire a padurilor si de repartizare a resurselor materiale si a surselor financiare cuvenite persoanelor fizice si juridice pentru padurile pe care le au in proprietate si pe care le administreaza prin structuri silvice de stat, pe baza contractuala, precum si a obligatiilor acestora;

       -Ordonanta de urgent a Guvernului nr. 54/2003 privind interzicerea realizarii de cladiri pe suprafele din fondul forestier national afectate de incendii aprobata prin Legea nr. 38/2004;

       -Legea nr. 570/2003 privind interzicerea exploatarii de masa lemnoasa din fondul forestier national si din afara acestuia pentru o perioada de 3 ani, in judetele Braila, Calarasi, Constanta, Dolj, Galati, Giurgiu, Ialomita, Olt, Tulcea si Teleorman;

       -Hotararea Guvernului nr. 427 din 23 martie 2004 pentru aprobarea Normelor privind circulatia materialelor lemnoase si controlul circulatiei acestora si al instalatiilor de transformat lemn rotund.

     

       RASPUNDEREA JURIDICA

       A.Formele raspunderii juridice in cazul savarsirii de fapte silvice ilicite aflate sub protectia legislatiei silvice

     

       Apararea proprietatii in general -respectiv a proprietatii forestiere in special- in cazul de fata se realizeaza, indiferent de forma proprietatii, prin mijloace de natura diferita. Dintre acestea exemplificative, amintim mijloacele de drept administrative, constitutional, penal, de drept al muncii si drept civil.

       Legea fundamentala a statului este Constitutia, si ca atare intregul sistem de drept este- si trebuie  sa fie- construit respectand suprematia Constitutiei- principiile constitutionale. In ceea ce priveste respectarea dreptului, art. 1 alin.(5) reliefiaza principiul obligativitatii: " in Romania respectarea Constitutiei a suprematiei sale si a legilor sale este obligatorie". Nimeni nu are voie a se sustrage raspunderii juridice, oricare persoana este chemata sa raspunda pentru faptele savarsite cu vinovatie conform principiilor constitutionale; cel inscris in art. 16 alin.(1) :”cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”, si respectiv, in art. 16 alin.(2): "nimeni nu este mai presus de lege”.

     

       B. Raspunderea disciplinara si rapunderea materiala

     

       Dreptul muncii are un rol important in apararea, si, respectiv asigurarea gospodaririi optime a terenurilor aflate sub protectia legislatiei silvice. Modul de gospodarire este stabilit prin amenajamente silvice (art. 16 si art. 66 in aplicarea art.4 din Legea nr.26/1996).

       Terenurile aflate sub protectia legislatiei silvice- sunt si principal mijloc de productie, dar si obiect al muncii, si in domeniul silvic exista raporturi juridice de drept al muncii. Persoanele care-si desfasoara activitatea in domeniul silvic si –in exercitarea atributiilor specifice- incalca normele juridice ce reglementeza raporturile de munca savarsesc astfel fapte ilicite. Neindeplinirea obligatiilor de serviciu, poate atrage dupa caz –in functie de gravitatea si pericolul social al faptei ilicite savarsite- raspunderea disciplinara, contraventionala, civila, materiala sau penala a persoanei vinovate, potrivit legii.

       Raspunderea disciplinara- se realizeaza prin aplicarea unor sanctiuni salariatilor care cu vinovatie si-au incalcat obligatiile pe care si le-au asumat in contractual de munca. Abaterea disciplinara constituie temeiul juridic al raspunderii disciplinare. Este important sa subliniem –la fel ca si raspunderea penala- raspunderea disciplinara este strict personala si nicicum nu poate fi vorba sa intervina in acest caz raspunderea pentru fapta altuia sau transmiterea asupra mostenitorilor.

       Raspunderea materiala- Intervine doar atunci cand faptuitorul are calitate de salariat si deci obligatia de a repara, in limitele prevazute de lege, prejudiciul cauzat, din vina sa si in legatura cu munca sa.

      

        C. Raspunderea civila

     

        Intervine numai ca urmare a aplicarii legii civile, potrivit art.14 alin(3); astfel cand fapta ilicita constituie infractiune sau contraventie silvica, raspunderea civila se stabileste pe baza art.998, art.999. Raspunderea civila este o raspundere patrimoniala cu caracter reparator constand in obligatia unei personae fizice sau juridice de a repara prejudiciul produs printr-o fapta ilicita si culpabila.

       Astfel, exemplificative cum am detaliat mai sus, in cazul neluarii masurilor legale privind recuperarea prejudiciilor constatate in domeniul silvic –prin decizie de imputare- de catre primar viceprimar, intr-un astfel de caz va interveni raspunderea civila patrimoniala a acestuia in temeiul contractului civil de mandate.

    Category: My articles | Added by: vespelle (2010-02-13)
    Views: 861 | Rating: 0.0/0
    Total comments: 0
    Name *:
    Email *:
    Code *: